Prostia de înaltă clasă (politică)

Nu mai am nici o îndoială. Inteligenţa oamenilor poate fi cîntărită fără greş după felul în care scriu şi vorbesc limba maternă. De aceea mă înspăimîntă politicienii noştri; vorbesc o limbă română execrabilă, dovadă vie şi zilnică a faptului că sînt proşti.
Fiindcă azi e ziua lui, încep cu Ceauşescu. Ţăran semi-analfabet, prost ca noaptea, dar viclean şi ticălos ca focul iadului, stîlcea limba română chiar dacă avea totul scris pe hîrtie de către oameni care ştiau bine gramatica. Performanţă unică.
Iau acuma la întîmplare:
Mircea Geoană. Omul ăsta e monumental de prost – „care” în loc de „pe care” sînt uzul şi norma în vorbirea lui. În plus, este cel mai mare decîtist din politică. Nu se corectează niciodată cînd zice „mai avem decît două luni la dispoziţie”.
Tăriceanu. La fel, „care” în loc de „pe care”. În rest, e ceva mai bine decît Geoană.
Vanghelie. Ăsta nici măcar nu vorbeşte româna, el vorbeşte un soi de vangheleză (subdialect al limbii române). E un fel de Ceauşescu.
Emil Constantinescu. În ciuda faptului ca a fost Rector al Universităţii Bucureşti, are şi el probleme cu acuzativul, deci „care” îl copleşeşte pe legitimul „pe care” şi la el.
Iliescu. Of… omul ăsta vorbeşte fără greşeli gramaticale flagrante. Dar ce folos… după primele 7-8 cuvinte nu mai interesează pe nimeni ce spune, pentru că are marele talent să nu spună nimic în vorbe multe şi legate perfect. Băi nene, dar nimic nu spune! Niciodată! Cred, mai degrabă, ca e schizofrenic, nu prost. Oricum, e mare campion la viclenie şi răutate.
Sorin Oprescu. Ăsta, daca n-ar avea facultate, ar fi din categoria grea a lui Vanghelie. Limba lui română e violată atît de gramatica precară, cît şi de stilul golănesc de a pronunţa. Verdictul meu: prost butuc, dar viclean. Probabil a fost un medic bun cîndva, datorită memoriei.
Termin cu Boc, ca să nu mă înşir pînă în martie.
Emil Boc. Pare decent la început, pentru că nu prea dai ascultare la ce spune o piticanie parşivă şi neputincioasă. Dar… de cînd e PM, trebuie ascultat cu atenţie. Opera lui de prostie este folosirea lui “atît… cît şi…”, din care foloseşte doar prima parte. De exemplu, zice “vom îmbunătăţi calitatea vieţii atît pentru pensionari…” şi dă-i şi dă-i şi iarăşi dă-i, iar atît de necesarul “cît şi pentru…” nu mai vine niciodată. De asemenea, „care” şi „decît” fac parte din normele de vorbire bociene. Sau boccii…
Nimic despre Băse. Deja e un om pierdut, n-are rost să mai dau şi eu în el. Nu e elegant, nu e bărbăteşte să loveşti un om căzut, aşa cum face el.