Am ascultat muzica la viata mea cit altii in sase vieti. Am cintat muzica la viata mea cit altii in noua vieti (ma refer la cintatul pe scena, in fata unui public, nu la cintatul sub duş). Asa ca imi adjudec dreptul, in cunostinta de cauza, sa judec muzica si pe cei care o fac.
Primul motiv:
Pretul. In vremurile vechi muzica nu era asa, pentru oricine. Era numai pentru alesii soartei, care aveau destui bani ca sa plateasca ori o trupe de menestreli iscusiti, ori, mai tirziu, pe marii muzicieni care parazitau curtile boieresti, regesti sau imparatesti. Alesii astia nu degeaba erau alesi, mai stiau si ceva carte, mai aveau si ceva cultura si gusturi. Pulimea zdranganea prin piete sau pe la hore (la noi). Mersul adevaratei arte muzicale insa era dat de oamenii cu bani.
Cu timpul muzica s-a ieftinit, iar aparitia patefonului si a radioului a facut-o accesibila oricui, la preturi din ce in ce mai mici. Si cum al de plateste zice si ce fel de muzica ii place, uite-asa gustul muzicianului a ajuns pe locul doi, sau chiar trei, dupa al pulimii si dupa al producatorului. Acum muzica nu se mai face dupa gustul Imparatului Iosif al II-lea, ci dupa gustul milioanelor de Vasile, Gheorghe, Titi sau Gigi. Ei sint imparatii anonimi care ne dicteaza gustul muzical si adevarul e ca, laolalta, au mai multi bani decit toti imparatii la un loc. Asadar, traim vremuri de hiper-inflatie muzicala.
Situatia a devenit si mai tragica odata cu aparitia computerului, care a dat pe piata si milioane de „artisti”. E simplu sa faci muzica: daca-ti merge mina pe butoane, nu mai trebuie decit sa-ti pui un „DJ” in fata numelui si esti artist. Un microfon rezonabil, o placa de sunet de 300 de euro (nu neaparat) si gata, iesi pe piata. Si o sa ai o surpriza placuta: destui vor baga mina in buzunar (linga pula adica) sau in poseta (linga ruj) si vor scoate trei sfanţi ca sa te cumpere.
Alt motiv:
Versurile. Da, versurile care vin odata cu muzica sint, de cele mai multe ori, imbecile. De la “te-am iubit, m-ai uitat, de ce oare m-ai lasat” si pina la logoreea atit de infatuata dar atit de apreciata a celor de la Parazitii. Apropo de panaramele astea de adevarati paraziti (cu sensul de parazitare a bunului gust): vulgaritate vinduta pe post de intelepciune, agresivitate jignitoare fata de alti cintareti (cind ei insisi habar n-au de fapt sa cinte), lipsa totala de muzica in “aranjamentele” lor orchestrale, mesaj stupid cica social (haida-de!). Daca asculti cu atentie ce se intimpla in hip-hop, vei baga de seama cit de mare este asemanarea de mesaj cu manelele. Aceleasi teme, aceleasi temeri, aceleasi nazuinte. Nu intimplator, acu citiva ani, auzeam de la vecinii de deasupra manele ziua si hip-hop seara (tatal si fiul, acelasi singe, se torturau pe rind cu aceleasi mesaje, doar pe un format muzical diferit). Ieri chiar am auzit pe strada, din masina unui tinar parcata cu portierele deschise, un gen care mi-a dat dreptate: manele amestecate cu hip-hop. Dimensiunea perfecta a timpeniei umane, masurata la micron. Cartile lipsa din cap lasa loc unor gauri nerge, negre, negre.
Alt motiv:
Dansul. Dansul, fratii mei, este expresia cea mai hidoasa a dezabuzarii umane. Sub pretextul sau scuza ca muzica te indeamna la miscare ritmata, milioane de nechemati se balangane noapte de noapte in cluburile din intreaga lume, scot la iveala animalul din ei, in cautare de alte animale cu care sa se acupleze. Ce sa-ti bati capul sa-i reciti distinsei domnisoare o poezie, sau sa-i pomenesti de vreun autor care te fascineaza si care ti-a schimbat viata, la ce bun? E asa de usor sa te duci in club, sa dai peste git vreo doua sute de Jack si sa dai din ciolane, cu cit mai dizgratios, cu atit mai apreciat, sa arati adicatelea ca esti senzual, bun in pat, macho, ca ai cu ce, bai! Dau un sfat gratuit doamnelor si domnisoarelor: dragele mele, n-o sa gasiti futac mai bun decit ala care stie spune niste vorbe potrivite, ala care scrie sau creeaza ceva, orice. Printre dansatori o sa gasiti numai neputinciosi care in loc de pula au un al douazecisiunulea degetel. Triste figuri ale futaiurilor esuate, ale ejacularilor precoce, viitori clienti ai cabinetelor de sexologie si consiliere de cuplu. Iar distinsilor tineri domni care vor fi citind aceste rinduri le zic asa: cu cit domnisoara se zbantuie mai tare pe ringul de dans, cu atit e mai dispusa sa „si-o traga” cu oricine, oricind si oricit. Si o va face, tenace si precis, chiar daca va fi devenit nevasta vreunuia dintre domniile voastre. Daca va doriti o asemenea nevasta, alegeti-va una dintr-un club.
Penultimul motiv:
Celebritatea. Muzicienii (artistii, in general) au devenit vedete. De la menestrelul de alta data, umil in purtare si grandios in creatie, pina la „starul” de azi, care umbla cu bodigarzi, cu avion personal e cale lunga. Dispretul cu care priveste in jos spre milioanele de nemernici care-i ingroasa contul in fiecare clipa il rupe de realitate si il rupe si de filonul adevarat al muzicii. De-aia multi dintre marii muzicieni pop au clacat: Janis Joplin, Jimi Hendrix, Elvis Presley si multi, prea multi altii.
Ultimul motiv:
O discutie pe messenger cu prietenul meu D se constituie in ultimul motiv pentru care nu ascult muzica.
Diclaimer1: violenta din discutia de pe messenger e doar verbala. Niciunul dintre noi nu ar trage cu arma si ambii avem regrete si cind trebuie sa plesnim o musca cu pliciul.
Disclaimer2: sa nu creada careva ca nu mai ascult muzica deloc. Mai ascult, dar rar, si numai dupa ce cintaresc mult si bine daca merita sau nu. E un fel de a-mi proteja neuronii slefuiti in lungi nopti cu cartea-n mina, sau in lungi auditii de muzica edavarata.
Disclaimer3: va dau si un link spre muzica de calitate, cu vorbe, deci cu mesaj.
Dicutia de pe mess o redau mai la vale:
Despre manele si despre muzica cu D
D: ritmul asta de manele sa stii ca e foarte foarte interesant de studiat
D: teoria mea este
D: urmatoarea
D: e un ritm care bate in palierele instinctuale
D: in subconstient
D: spre deosebire de mozart
D: care dezvolta mansarda
D: iar versurile
D: isi gasesc in muzica asta
D: un vehicol care le duce pana acolo unde se imprima cel mai bine
D: imagineaza-ti versurile ca pe un mesaj simplu, cu tinta clara, transportat unde trebuie in cel mai eficient mod cu putinta - pe muzica
D: ca asta e muzica, un vehicol
D: initial nu era asa
D: circula singura
Eu: da, asa e
D: dar au descoperit unii ca poate fi incarcata cu mesaje
D: si alea ajung mult mai departe decat discursul verbal simplu
D: si acum o utilizeaza ca mijloc, nu ca scop
D: muzica cu versuri logice e un hibrid care descalifica muzica de la scopul ei primar, de armonizare interna
D: in teoria artei se spune ca muzica e forma perfecta deoarece transporta mesaje 0 (zero)
D: si de aceea ramane deschisa la interpretari multiple
D: cum sta bine unei opere dechise
D: sa -ti ofere libertatea
D: ca asta e arta
D: un mod de a te face liber intr-o lume plina de necesitati
D: ei, cand apar versurile
D: vine ala de le-a facut
D: si zice
D: gata cu sensurile multiple
D: acum vei primi sensurile mele
D: si incepe sa-ti spuna:
D: iubeste, fii bland si generos etc.
D: sau
D: lupta, sacrifica-te
D: sau
D: uraste, dezbina, distruge
Eu: numai eu nu-ti spun nimic cu musicamara
D: si uite-asa, cand s-au nascut versurile cantate a disparut muzica
D: pai da
D: musicamara e o recuperare a muzicii
Eu: dadadaaaaaa
D: deci de aia manelele aluia sunt o pecingine
D: un cancer
D: pentru ca un tigan idiot
D: si agresiv
D: alege ce trebuie sa intre in subconstientul poporului
D: asa ceva nu numai ca e inacceptabil
D: e mai presus decat o infractiune grava
D: e un pericol la adresa umanitatii, ar trebui impuscat on sight
D: fara avertismente
D: ca pe alienii aia rai
D: pentru ce el e mai nociv decat un razboi
Eu: ma bag si eu in pluton
D: serios, fara exagerare
D: nicolae guta distruge ceea ce cladesc sute de mii de invatatori, parinti, profesori
D: e un challenger la bugetul de educatie
D: e ca o picatura de pelin intr-o prajitura
D: ieftin, da fute tot
Eu: da
Eu: subscriu 400%
D: aia se lupta pt buget mare la invatamant si cultura
D: ar castiga mai mult daca l-ar cauta pe asta si l-ar linsa
D: eu as accepta un an cu buget zero la astea 2 ministere dar fara manele
D: ar fi mai +valoare
nu e un fleac, si calul troian era mic fata de catamai troia
Primul motiv:
Pretul. In vremurile vechi muzica nu era asa, pentru oricine. Era numai pentru alesii soartei, care aveau destui bani ca sa plateasca ori o trupe de menestreli iscusiti, ori, mai tirziu, pe marii muzicieni care parazitau curtile boieresti, regesti sau imparatesti. Alesii astia nu degeaba erau alesi, mai stiau si ceva carte, mai aveau si ceva cultura si gusturi. Pulimea zdranganea prin piete sau pe la hore (la noi). Mersul adevaratei arte muzicale insa era dat de oamenii cu bani.
Cu timpul muzica s-a ieftinit, iar aparitia patefonului si a radioului a facut-o accesibila oricui, la preturi din ce in ce mai mici. Si cum al de plateste zice si ce fel de muzica ii place, uite-asa gustul muzicianului a ajuns pe locul doi, sau chiar trei, dupa al pulimii si dupa al producatorului. Acum muzica nu se mai face dupa gustul Imparatului Iosif al II-lea, ci dupa gustul milioanelor de Vasile, Gheorghe, Titi sau Gigi. Ei sint imparatii anonimi care ne dicteaza gustul muzical si adevarul e ca, laolalta, au mai multi bani decit toti imparatii la un loc. Asadar, traim vremuri de hiper-inflatie muzicala.
Situatia a devenit si mai tragica odata cu aparitia computerului, care a dat pe piata si milioane de „artisti”. E simplu sa faci muzica: daca-ti merge mina pe butoane, nu mai trebuie decit sa-ti pui un „DJ” in fata numelui si esti artist. Un microfon rezonabil, o placa de sunet de 300 de euro (nu neaparat) si gata, iesi pe piata. Si o sa ai o surpriza placuta: destui vor baga mina in buzunar (linga pula adica) sau in poseta (linga ruj) si vor scoate trei sfanţi ca sa te cumpere.
Alt motiv:
Versurile. Da, versurile care vin odata cu muzica sint, de cele mai multe ori, imbecile. De la “te-am iubit, m-ai uitat, de ce oare m-ai lasat” si pina la logoreea atit de infatuata dar atit de apreciata a celor de la Parazitii. Apropo de panaramele astea de adevarati paraziti (cu sensul de parazitare a bunului gust): vulgaritate vinduta pe post de intelepciune, agresivitate jignitoare fata de alti cintareti (cind ei insisi habar n-au de fapt sa cinte), lipsa totala de muzica in “aranjamentele” lor orchestrale, mesaj stupid cica social (haida-de!). Daca asculti cu atentie ce se intimpla in hip-hop, vei baga de seama cit de mare este asemanarea de mesaj cu manelele. Aceleasi teme, aceleasi temeri, aceleasi nazuinte. Nu intimplator, acu citiva ani, auzeam de la vecinii de deasupra manele ziua si hip-hop seara (tatal si fiul, acelasi singe, se torturau pe rind cu aceleasi mesaje, doar pe un format muzical diferit). Ieri chiar am auzit pe strada, din masina unui tinar parcata cu portierele deschise, un gen care mi-a dat dreptate: manele amestecate cu hip-hop. Dimensiunea perfecta a timpeniei umane, masurata la micron. Cartile lipsa din cap lasa loc unor gauri nerge, negre, negre.
Alt motiv:
Dansul. Dansul, fratii mei, este expresia cea mai hidoasa a dezabuzarii umane. Sub pretextul sau scuza ca muzica te indeamna la miscare ritmata, milioane de nechemati se balangane noapte de noapte in cluburile din intreaga lume, scot la iveala animalul din ei, in cautare de alte animale cu care sa se acupleze. Ce sa-ti bati capul sa-i reciti distinsei domnisoare o poezie, sau sa-i pomenesti de vreun autor care te fascineaza si care ti-a schimbat viata, la ce bun? E asa de usor sa te duci in club, sa dai peste git vreo doua sute de Jack si sa dai din ciolane, cu cit mai dizgratios, cu atit mai apreciat, sa arati adicatelea ca esti senzual, bun in pat, macho, ca ai cu ce, bai! Dau un sfat gratuit doamnelor si domnisoarelor: dragele mele, n-o sa gasiti futac mai bun decit ala care stie spune niste vorbe potrivite, ala care scrie sau creeaza ceva, orice. Printre dansatori o sa gasiti numai neputinciosi care in loc de pula au un al douazecisiunulea degetel. Triste figuri ale futaiurilor esuate, ale ejacularilor precoce, viitori clienti ai cabinetelor de sexologie si consiliere de cuplu. Iar distinsilor tineri domni care vor fi citind aceste rinduri le zic asa: cu cit domnisoara se zbantuie mai tare pe ringul de dans, cu atit e mai dispusa sa „si-o traga” cu oricine, oricind si oricit. Si o va face, tenace si precis, chiar daca va fi devenit nevasta vreunuia dintre domniile voastre. Daca va doriti o asemenea nevasta, alegeti-va una dintr-un club.
Penultimul motiv:
Celebritatea. Muzicienii (artistii, in general) au devenit vedete. De la menestrelul de alta data, umil in purtare si grandios in creatie, pina la „starul” de azi, care umbla cu bodigarzi, cu avion personal e cale lunga. Dispretul cu care priveste in jos spre milioanele de nemernici care-i ingroasa contul in fiecare clipa il rupe de realitate si il rupe si de filonul adevarat al muzicii. De-aia multi dintre marii muzicieni pop au clacat: Janis Joplin, Jimi Hendrix, Elvis Presley si multi, prea multi altii.
Ultimul motiv:
O discutie pe messenger cu prietenul meu D se constituie in ultimul motiv pentru care nu ascult muzica.
Diclaimer1: violenta din discutia de pe messenger e doar verbala. Niciunul dintre noi nu ar trage cu arma si ambii avem regrete si cind trebuie sa plesnim o musca cu pliciul.
Disclaimer2: sa nu creada careva ca nu mai ascult muzica deloc. Mai ascult, dar rar, si numai dupa ce cintaresc mult si bine daca merita sau nu. E un fel de a-mi proteja neuronii slefuiti in lungi nopti cu cartea-n mina, sau in lungi auditii de muzica edavarata.
Disclaimer3: va dau si un link spre muzica de calitate, cu vorbe, deci cu mesaj.
Dicutia de pe mess o redau mai la vale:
Despre manele si despre muzica cu D
D: ritmul asta de manele sa stii ca e foarte foarte interesant de studiat
D: teoria mea este
D: urmatoarea
D: e un ritm care bate in palierele instinctuale
D: in subconstient
D: spre deosebire de mozart
D: care dezvolta mansarda
D: iar versurile
D: isi gasesc in muzica asta
D: un vehicol care le duce pana acolo unde se imprima cel mai bine
D: imagineaza-ti versurile ca pe un mesaj simplu, cu tinta clara, transportat unde trebuie in cel mai eficient mod cu putinta - pe muzica
D: ca asta e muzica, un vehicol
D: initial nu era asa
D: circula singura
Eu: da, asa e
D: dar au descoperit unii ca poate fi incarcata cu mesaje
D: si alea ajung mult mai departe decat discursul verbal simplu
D: si acum o utilizeaza ca mijloc, nu ca scop
D: muzica cu versuri logice e un hibrid care descalifica muzica de la scopul ei primar, de armonizare interna
D: in teoria artei se spune ca muzica e forma perfecta deoarece transporta mesaje 0 (zero)
D: si de aceea ramane deschisa la interpretari multiple
D: cum sta bine unei opere dechise
D: sa -ti ofere libertatea
D: ca asta e arta
D: un mod de a te face liber intr-o lume plina de necesitati
D: ei, cand apar versurile
D: vine ala de le-a facut
D: si zice
D: gata cu sensurile multiple
D: acum vei primi sensurile mele
D: si incepe sa-ti spuna:
D: iubeste, fii bland si generos etc.
D: sau
D: lupta, sacrifica-te
D: sau
D: uraste, dezbina, distruge
Eu: numai eu nu-ti spun nimic cu musicamara
D: si uite-asa, cand s-au nascut versurile cantate a disparut muzica
D: pai da
D: musicamara e o recuperare a muzicii
Eu: dadadaaaaaa
D: deci de aia manelele aluia sunt o pecingine
D: un cancer
D: pentru ca un tigan idiot
D: si agresiv
D: alege ce trebuie sa intre in subconstientul poporului
D: asa ceva nu numai ca e inacceptabil
D: e mai presus decat o infractiune grava
D: e un pericol la adresa umanitatii, ar trebui impuscat on sight
D: fara avertismente
D: ca pe alienii aia rai
D: pentru ce el e mai nociv decat un razboi
Eu: ma bag si eu in pluton
D: serios, fara exagerare
D: nicolae guta distruge ceea ce cladesc sute de mii de invatatori, parinti, profesori
D: e un challenger la bugetul de educatie
D: e ca o picatura de pelin intr-o prajitura
D: ieftin, da fute tot
Eu: da
Eu: subscriu 400%
D: aia se lupta pt buget mare la invatamant si cultura
D: ar castiga mai mult daca l-ar cauta pe asta si l-ar linsa
D: eu as accepta un an cu buget zero la astea 2 ministere dar fara manele
D: ar fi mai +valoare
nu e un fleac, si calul troian era mic fata de catamai troia
2 comentarii:
Alegerea fotografiilor a fost foarte inspirată. Uitîndu-te la ele, fără să citeşti blogul, vei găsi răspunsul la întrebarea pusă. Nu trebuie să faci altceva decît să analizezi aceste portrete. Nu neaparăt hainele sau gesturile personajelor, care sunt doar accesorii şi pot face şi din maimuţă prinţ. Să priveşti ochii acestor oameni. Privirea adîncă, senină a lui Mozart iţi sugerează spirit, inteligenţă, pricepere şi cultură. Iar ceilalţi? Parca te ai uita într-un puţ gol.
Eu nu ascult doar muzica romaneasca.
Pentru mine, muzica romaneasca este o salata orientala de cartofi cu multe masline negre.
Si-mi cade greu la ureche.
P.S. Sa traiesti batrane....
Trimiteți un comentariu