luni, 27 octombrie 2008

Ora de vară sau de ce sîntem tîmpiţi şi o acceptăm


Avem obiceiuri de slugă. Daca îi vine cuiva cu putere de decizie o idee, fie ea şi tîmpită, ne supunem toţi, mai cu cîr, mai cu mîr, uneori cu entuziasm.
În cazul orei de vară chiar n-avem încotro, că dacă hotărăsc cîteva zeci de guverne din Europa şi de peste ocean, se trece la ora de vară şi gata. N-ai cum s-o ignori, pentru că trenul pleacă la o anumită oră, avionul la fel, firmele îşi deschid birourile tot aşa.
Dar, slavă internetului, avem posibilitatea şi libertatea de a spune măcar cît de idioată e ideea asta cu trecerea la ora de vară şi înapoi la ora normală. Şi avem şi privilegiul oferit de libertate de a fi combătuţi. Perfect!
Deci: eu consider că trecerea la ora de vară este o mare tîmpenie. Ideea îi aparţine lui Benjamin Franklin. Toată lumea e bulversată cel puţin două săptămîni (părerea psihologilor). Organismul omului se adaptează greu schimbării, apar nervozitatea şi stresul, care au drept urmare o scădere a capacităţii de lucru, a atenţiei, toată lumea întîrzie la lucru, deci scade productivitatea muncii. Toată lumea se plînge de oboseală, nimeni nu reuşeşte să adoarmă mai devreme cu o oră ca să se scoale mai devreme cu o oră etc.
Hai să-ţi spun ce-am păţit eu: fiind un privilegiat al sorţii (nu am un job cu oră fixă, nu trebuie să mă arunc în trafic ca să ajung la birou) n-am asemenea neplăceri cînd se trece la ora de vară. Dar am păţit o chestie stranie, acum doi ani, cînd s-a revenit la ora normală. Eram o persoană foarte matinală şi îmi plăcea tare mult chestia asta. Să te scoli dis-de-dimineaţă şi să-ţi faci plimbarea cu ciinele pe răcoare e minunat. Paradoxal, în dimineaţa duminicii cînd s-a revenit la ora normală, m-am trezit foarte tîrziu, pe la vreo 9, adică ca şi cum ar fi fost ora 10, ora de vară. Şi de-atunci, din ziua aia, s-a dus naibii şi trezitul meu cu noaptea-n cap, şi s-au dus plimbările mele matinale pe răcoare.
Sînt şi ţări care nu trec la ora de vară: China şi Japonia sînt doar două dintre ele. Probabil ca guvernanţii acelor ţări au bunul obicei de a gîndi cu capul. Probabil că au pus mîna pe un calculator de buzunar, aşa cum am făcut şi eu, şi au calculat: o oră pe zi, 182 de zile pe an, cu 10 ore de iluminat public pe zi, vine 10% economie pe vară. Pe an se împarte la 2 şi rezultă 5% economie la ilumunatul public. Consumul pentru iluminatul public este de 1,1% !!! din tot consumul unei economii. 5% din 1,1% vine 0,055%. QED. Nu merită. Pur şi simplu nu merită. De fapt e o uriaşă tîmpenie din cauza căreia miliarde de oameni suferă fără rost.
Abia asta ar fi o cauză pentru care m-aş înrola să militez, chiar dacă, repet, nu mă afectează direct, ca pe toti ceilalţi.

Mai la vale îţi dau un link spre documentare, ca să vezi că nu bat cîmpii cu graţie.

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/energie/a08/energie08r08.pdf

P.S. - Ideea îi aparţine lui Benjamin Franklin, tocmai din 1784, ca dovadă că şi geniile pot fi tîmpite uneori, dar şi ca dovadă pentru influenţa pe care o au. De fapt Franklin se referea la consumul de ulei pentru iluminat, care, de bună seamă, la vremea aia avea o pondere mai însemnată în consum. Adevaraţii tîmpiţi suntem noi.

Niciun comentariu: