Ce naiba pute in halul asta?

Azi am iesit cu ciinii pe-afara, cum fac in fiecare seara, ca sa le linistesc vezicile si sa le mai tai neastimparul. La intoarcerea din parc am oprit oleaca in ţarcul special pentru ciini si m-am asezat si eu pe banca. Cum stateam si ma gindeam la Nimic... deodata imi vine pe la nas un miros strasnic de gunoi, de parca m-as fi asezat pe marginea gropii Glina, cu picioarele atirnind asupra haului cotropit de ciori, corbi si pescarusi. Ce mama naibii o fi duhnind in halul asta? - imi zic, fiindca linga banca nu e decit un mic cos de hirtii, nicidecum groapa de gunoi a Bucurestilor. Cind m-am ridicat sa plec am aruncat un ochi in cosul de hirtii. Ce crezi ca era? Era plin de ziare.

Mă numesc EBA

De cînd a început zarva asta politică în jurul Elenei Băsescu tot aştept să iasă careva pe sticlă şi să spună odată pentru totdeauna adevărul. Iar adevărul ar suna, dacă ar fi spus de un om cinstit, exact aşa: „Băi, e proastă! E proastă rău!”. Dar nu. Nimeni n-are tupeul ăsta. Toţi au tîrşă, sau jenă, sau mama naibii ştie ce. Fac abstracţie de slugarnicii TRU şi Sever Voinescu, aştia n-au voie să spună adevărul, că le dăunează grav carierei.

O să zici iar că-s misogin (mie-mi plăcea cum spunea conu Alecu – misoghin) dar... să fiu al naibii dacă am vazut vreodată un „om politic” mai aproape de oligofrenie ca fata lu’ tata. Greutatea cu care vorbeşte – silabisind – o recomandă dureros pentru cabinetul unui maestru logoped. Dezacordurile şocante şi celelalte greşeli catastrofale de limbă îl panichează pe Vanghelie!

Ieri, fata lu’ tata şi-a lansat candidatura ca independent la europarlamentare, în faţa unor ziarişti cărora le-a cerut, la sfîrşit, semnături de susţinere. A fost nu atît un test pentru ea (văz că ea deja e dezinvoltă, ca toţi tîmpiţeii) cît pentru noi toţi, cei de la televizor şi mai ales pentru jurnaliştii din sală. Îţi dai seama că în toate piepturile lor icnea, refulată, strigarea „Eşti proastă, băăăă!”, dar… na… e fata lu’ tata, chiar că nu se face.

Grozăvia cea mare a scos-o chiar ea pe guriţa ei dulce, umflată de botox: „Nu doresc ca PDL să aleagă între mine şi intelectuali”. Ai prins nuanţa involuntară? Tare, nu?
La urmă fata lu’ tata şi-a prezentat sigla sub care candidează ca independent – EBA – şi s-a simţit datoare să precizeze că ăsta e şi numărul de la maşină. Acesta a fost punctul culminant; avea în voce atîta candoare cînd a spus guguloaia asta, încît mi-a venit să rîd, să plîng, să rîd, să plîng. Să rîd.

Problema e că vor fi destui idioţi care să-şi pună ştampila pe EBA. Dar e problema PDL-ului! – iar asta mă bucură nespus, clar fiind că voturile către EBA vor fi luate de la Partidul Preş. Şi uite-aşa, Băsescu mai da o directă la ficat şi un upercut de stînga propriului partid! Asta pentru cazul în care ar îndrăzni prăpădiţii să se burice în faţa lui Zeus. Şi uite-aşa a împăcat-o şi pe micuţa d-ră Goe şi i-a băgat şi pe pedelişti în corzi. Probabil că prostuţa tatii va anunţa, pe la finele lunii mai, că nu mai candidează, după ce tata îşi va fi făcut jocul şi îi va mai fi strîns oleaca de bambiluţe pe pedelişti.

Mintea românului cea de pe urmă? Niciodată!

Un american isteţ a făcut odată o grămadă de bani, speculînd prostia şi lăcomia concetăţenilor săi. Da’ ce zic eu isteţ? Genial! Omul a dat un anunţ de mică publicitate în cîteva ziare de mare tiraj din State, care zicea cam aşa: „Pentru doar un dolar învăţ pe oricine cum să facă un milion de dolari. Trimiteţi un dolar la adresa cutare, cutare şi veţi primi răspunsul negreşit.”. Curînd au început să curgă spre adresa respectivă plicuri conţinînd cîte un dolar. Cînd s-a strîns un milion de plicuri, omul, parolist, a dat răspunsul promis, tot la mica publicitate: „Aşa!”.

Prostie e peste tot, iar băieţi deştepţi, care să tragă foloase din ea, aşijderea. Dar, vorba lui Eminescu, „Ca la noi la niminea”. Aşa frumos pune românul nostru botu’ la promisiuni, că ţi-e mai mare dragul să-l jupoi, să faci politică, bani şi putere pe seama lui.

Îşi mai aminteşte cineva de legea de creştere a salariilor profesorilor cu 50%, votată în Parlament cu o majoritate covîrşitoare? Geaba se tînguiau Tăriceanu şi cu Vosganian că nu se poate, ca nu sînt bani, că vine criza, că belim pula…
Românaşul votează voios stînga, fiindcă stînga promite. Păi… şi dacă promite, înseamnă că se ţine de cuvînt, nu? Daaaaa! – răspund politicienii de stînga. Să trăiţi o mie de ani! – strigă pulimea şi votează.

Tocmai mă uit la televizor la o dezbatere din care reiese clar că nu sînt bani şi că efectele crizei sînt mult mai mari si au venit mult mai repede decît s-a crezut (de fapt s-a ştiut).

Cunosc sistemul de învăţămînt dinăuntru – am fost profesor 4 ani de zile amare – şi stiu dureros cîtă prostie şi prostime e în el. Şi nu am nici o îndoială că profesorii, cîteva sute de mii, au votat cu PSD şi cu PDL, aşa cum au făcut-o de 20 de ani încoace, pentru că atît îi duce mintea cea puţină. Am fost profesor o vreme chiar la liceul unde fusesem elev. I-am văzut pe foştii mei profesori, deveniţi colegi: răi, proşti, duşmănoşi, inculţi, găunoşi şi iarăşi răi.

Aşa că mă bucur oleacă pentru ceea ce urmează. Sigur, o s-o luăm toţi în bot, mai mult sau mai puţin, dar javrele astea stîngiste o vor lua primii şi cel mai straşnic. Nici nu merită altceva, fiindcă prostia nu se remunerează. Îmi frec palmele…

Foamea şi teama

Cu toată foamea care macină PSD după 4 ani de opoziţie, iată că şi acest partid se codeşte a urca la putere. E groasă! Păi cum să fie altfel, cînd au văzut şi pesediştii ce-au păţit liberalii în coaliţia cu PD? Băsescu dînd permanent telefoane procurorilor, dosarele penale apărute peste noapte, atacuri peste atacuri, Patriciu petrecînd o noapte în arestul poliţiei, tot liberalii acuzaţi de trădare şi cîte şi mai cîte…
Ca să nu mai vorbesc că PSD-ul chiar are bube adevărate în cap (nu că penelistii n-ar avea), dar ăştia-s campioni europeni.
Unul dintre principalele scopuri ale lui Băsescu a fost anihilarea PNL, dar mulţi au uitat acest episod din 2005, cînd se vorbea despre fuziunea celor două partide, PNL şi PD, bineînţeles prin absorbţie de către PD, despre demisia lui Tăriceanu şi despre alegeri anticipate, fiindcă aşa vroia muşchii marinelului.
Iată de ce azi PSD ezită să muşte momeala zemoasă şi gustoasă a guvernării: ca să nu sfîrşească în oala clocotindă în care Băsescu deja a pregătit mirodeniile de la DNA. Mai vedem mîine ce va fi…

Mai la stînga, mai la dreapta

Exerciţiul 1: Hai să ne amăgim.

PDL a ieşit pe primul loc, devansînd PSD. Aşadar dreapta a învins copleşitor în România, dacă punem la socoteala şi scorul destul de bun al PNL. Ah, ce bine e! Cîtă nevoie are acum România de o guvernare de dreapta!

Exercitiul 2 şi tragic de adevărat: Hai să nu ne mai amăgim.

PDL e de dreapta cît e cioara vopsită papagal. Rupt din maleficul FSN, cel care a ţinut Romănia pe loc timp de cel putin 10 ani şi cel care a adus minerii în Bucureşti, îngrozind lumea civilizată, acest partid a trecut peste noapte la o doctrină de dreapta, după ce a ajuns la guvernare în 2004 cu un program de stînga. Aşa ceva nu se poate! Mai ales că adevaraţii lideri ai PDL sînt Băsescu şi cu Stolojan, doi oameni de stînga clar.

Deci: poporul român a votat iarăşi cu stînga şi chiar masiv. Dacă adunăm procentele PSD cu cele ale PDL reiese că FSN a cîştigat alegerile din 2008 cu aproximativ 70%. Doar 15% a pierdut FSN în 18 ani, de la acel catastrofal 85% din 20 mai 1990.
Cel mai bun lucru pe care ar putea PNL să-l facă acum, ar fi să treacă în opoziţie şi să lase FSN să conducă iarăşi ţara. Dacă ar fi aşa, PSD ar devora pur şi simplu PDL în 4 ani, sau invers. Abia peste 4 ani s-ar putea vorbi de alegeri între stînga şi dreapta. Avînd în vedere că orice guvernare de stînga este, prin definiţie, dezastruoasă din punct de vedere economic, abia peste 4 ani dreapta ar avea şansa să învingă stînga clar şi fără echivoc.

Ah, Brucan, Brucan!…