Se afișează postările cu eticheta salarii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta salarii. Afișați toate postările

duminică, 21 decembrie 2008

Mintea românului cea de pe urmă? Niciodată!

Un american isteţ a făcut odată o grămadă de bani, speculînd prostia şi lăcomia concetăţenilor săi. Da’ ce zic eu isteţ? Genial! Omul a dat un anunţ de mică publicitate în cîteva ziare de mare tiraj din State, care zicea cam aşa: „Pentru doar un dolar învăţ pe oricine cum să facă un milion de dolari. Trimiteţi un dolar la adresa cutare, cutare şi veţi primi răspunsul negreşit.”. Curînd au început să curgă spre adresa respectivă plicuri conţinînd cîte un dolar. Cînd s-a strîns un milion de plicuri, omul, parolist, a dat răspunsul promis, tot la mica publicitate: „Aşa!”.

Prostie e peste tot, iar băieţi deştepţi, care să tragă foloase din ea, aşijderea. Dar, vorba lui Eminescu, „Ca la noi la niminea”. Aşa frumos pune românul nostru botu’ la promisiuni, că ţi-e mai mare dragul să-l jupoi, să faci politică, bani şi putere pe seama lui.

Îşi mai aminteşte cineva de legea de creştere a salariilor profesorilor cu 50%, votată în Parlament cu o majoritate covîrşitoare? Geaba se tînguiau Tăriceanu şi cu Vosganian că nu se poate, ca nu sînt bani, că vine criza, că belim pula…
Românaşul votează voios stînga, fiindcă stînga promite. Păi… şi dacă promite, înseamnă că se ţine de cuvînt, nu? Daaaaa! – răspund politicienii de stînga. Să trăiţi o mie de ani! – strigă pulimea şi votează.

Tocmai mă uit la televizor la o dezbatere din care reiese clar că nu sînt bani şi că efectele crizei sînt mult mai mari si au venit mult mai repede decît s-a crezut (de fapt s-a ştiut).

Cunosc sistemul de învăţămînt dinăuntru – am fost profesor 4 ani de zile amare – şi stiu dureros cîtă prostie şi prostime e în el. Şi nu am nici o îndoială că profesorii, cîteva sute de mii, au votat cu PSD şi cu PDL, aşa cum au făcut-o de 20 de ani încoace, pentru că atît îi duce mintea cea puţină. Am fost profesor o vreme chiar la liceul unde fusesem elev. I-am văzut pe foştii mei profesori, deveniţi colegi: răi, proşti, duşmănoşi, inculţi, găunoşi şi iarăşi răi.

Aşa că mă bucur oleacă pentru ceea ce urmează. Sigur, o s-o luăm toţi în bot, mai mult sau mai puţin, dar javrele astea stîngiste o vor lua primii şi cel mai straşnic. Nici nu merită altceva, fiindcă prostia nu se remunerează. Îmi frec palmele…