Am fost 4 ani profesor. La ţară. Navetist. În secuime. Într-un sat românesc vai de capul lui.
Aveam un coleg, învăţător, care-şi bea cafeaua dupa un obicei straniu. N-am văzut aşa ceva nici pînă atunci şi nici de-atunci încoace.
Cu cafeaua era poveste mare pe vremea aia, înainte de ‘89. Fiindcă nu se găsea în comerţ, puneam mînă de la mînă şi cumpăram o pungă de cafea, foarte scumpă, pe care o aduceam eu de la studenţii străini din Iaşi (chiar aşa, îşi mai aduce aminte cineva cît costa o punga de 250 g de cafea pe vremea aia? 300 de lei, fraţi români, adică o zecime dintr-un salariu bun, de inginer). Tot eu mă ocupam cu făcutul cafelei, în pauza mare, de la ora 10.
Florin, domnu’ învăţător, mă ruga să-l chem la cafea imediat ce era gata, adică cînd era foarte fierbinte, chiar dacă el mai zăbovea în clasă. Aşa că… făceam cafeaua şi, cînd era gata, dădeam fuga la clasa lui, îl strigam şi venea în fuga mare. Îi turnam în ceaşcă cafeaua clocotită, el apuca ceaşca în secunda următoare şi o dădea peste cap toată într-o clipită. Aşa-i plăcea lui cafeaua, clocotită. După care tragea în piept vreo trei ţigări Carpaţi fără filtru, una dupa alta.
Asta era plăcerea lui şi nu catadicsea să răspundă de ce. Doar… „aşa-mi place mie”.
Tu cum bei cafeaua? Răcoroasă, caldă, clocotită? Bagă vot.
Aveam un coleg, învăţător, care-şi bea cafeaua dupa un obicei straniu. N-am văzut aşa ceva nici pînă atunci şi nici de-atunci încoace.
Cu cafeaua era poveste mare pe vremea aia, înainte de ‘89. Fiindcă nu se găsea în comerţ, puneam mînă de la mînă şi cumpăram o pungă de cafea, foarte scumpă, pe care o aduceam eu de la studenţii străini din Iaşi (chiar aşa, îşi mai aduce aminte cineva cît costa o punga de 250 g de cafea pe vremea aia? 300 de lei, fraţi români, adică o zecime dintr-un salariu bun, de inginer). Tot eu mă ocupam cu făcutul cafelei, în pauza mare, de la ora 10.
Florin, domnu’ învăţător, mă ruga să-l chem la cafea imediat ce era gata, adică cînd era foarte fierbinte, chiar dacă el mai zăbovea în clasă. Aşa că… făceam cafeaua şi, cînd era gata, dădeam fuga la clasa lui, îl strigam şi venea în fuga mare. Îi turnam în ceaşcă cafeaua clocotită, el apuca ceaşca în secunda următoare şi o dădea peste cap toată într-o clipită. Aşa-i plăcea lui cafeaua, clocotită. După care tragea în piept vreo trei ţigări Carpaţi fără filtru, una dupa alta.
Asta era plăcerea lui şi nu catadicsea să răspundă de ce. Doar… „aşa-mi place mie”.
Tu cum bei cafeaua? Răcoroasă, caldă, clocotită? Bagă vot.
4 comentarii:
I never drink coffee..
- spunea veveritza din Hoodwinked :-)
Am lucrat mai demult la o firma serioasa de greci;de la ei am deprins obiceiul de a bea cafeaua de dimineata doar cea de dimineata ,calda cu un adaos de lapte.Atentie nu lapte condensat sau din din cutiutele acelea mici pe care le primesti la cafenea/restaurant,etc.daca esti bautor de ness incearca sa-l faci numai in lapte .asta daca iti place laptele
oare marinarii beau cafea dupa sau inainte de sex in port sau pe vapor?
fara virgule
cafeaua pentru mine este viciul suprem, unic, imposibil de inlocuit. Nici macar sexul nu poate sa o inlocuiasca.
Capucino, caldut, facut la mama lui in ibric cu lapte fiert, o amintire de scortisoara peste spuma de lapte la final, si eventual,daca e la indemana, funduletul unui barbat pe post de farfurie.Georgiana
Trimiteți un comentariu