Îi urîm pe bună dreptate. Sînt răi, nespălaţi, gălăgioşi şi agresivi, cei mai mulţi dintre ei.
Îi urîm şi pentru că sînt altfel decît noi – mai tuciurii şi cu fizionomii specifice. Se ştie ca oamenii nu prea acceptă diferenţele.
Au acaparat abuziv numele rom (sau rrom – ce aberaţie!), care se confundă atît de uşor cu român. Aşa ne fac de rîs in toata Europa, iar mai nou de groaza Europei, de parcă n-am avea noi, românii, destule bube-n cap. Comit jafuri, omoruri, violuri, ce mai, e prăpăd… peste tot se aude „românii au facut, românii au dres” etc. Cea mai nouă isprava în Italia e un viol comis de nişte români pe care-i cheamă nici mai mult, nici mai puţin decît Alexandru Isztoika Loyos şi Racz Karol. Ce mai la deal, la vale, ţigani ungureşti, de pe la noi…
M-am gîndit de multe ori de unde vine inadaptarea asta sinistră a ţiganilor. Am citit, m-am documentat, am reflectat şi uite ce cred eu:
Oamenii aştia nu au fost niciodată liberi vreme de aproape 1000 de ani. Au fost aduşi cu anasîna din întunecimile Asiei, mereu sub cîte un alt neam, ca robi. Odată ajunşi în Europa au foste percepuţi ca un fel de spioni ai Imperiului Otoman, tocmai fiindcă i-au precedat pe turci. N-au fost toleraţi niciodată din acest motiv. Cu excepţia spaţiului actual al Ungariei, Spaniei şi, mai ales, al României, au fost exterminaţi sau asimilaţi aproape în totalitate. În spaţiile mai sus amintite, au fost oarecum toleraţi, dar numai ca robi. Eliberarea lor a venit foarte tîrziu (la noi mai tîrziu decît eliberarea negrilor în America!) şi au facut cu libertatea exact ce-au facut şi negrii, mai precis n-au ştiut ce să facă (vezi filmul Manderlay, ca să înţelegi mai bine).
N-au avut niciodată un pămînt al lor, n-au avut limbă scrisă, deci n-au avut cultură proprie şi nici învăţămînt. Au fost creştinati cu forţa şi, cu toate că sînt foarte credincioşi, asta nu-i ajută la nimic – dovadă că religia nu are, de fapt, nici un efect pozitiv asupa societăţii. Toate societăţile europene i-au marginalizat, socotindu-i piază rea, ceea ce şi sînt. La rîndu-le, s-au „exilat” ei înşişi, umblînd din loc în loc şi zăbovind cîte-o vreme pe la marginile pădurilor, sau în vecinătatea satelor şi oraşelor. Din cauza asta nu s-au putut lipi de nici un sistem juridic de nicăieri şi a trebuit să-şi păstreze propriul sistem de judecată şi pedepsire, care nu ţine cont deloc de sistemul de valori al lumii civilizate.
Nu e nimic de făcut, vă spun eu. Ar exista o soluţie, dar ar fi foarte scumpă, nu stiu ce societate europeană şi-ar putea-o permite: educaţia. Educaţia cu forţa, susţinută din bani de la buget şi cu pedepse înspăimîntătoare pentru cei care nu-şi dau copiii la şcoală. Numai prin educaţie a putut să răsară din rîndul ţiganilor un Ion Voicu, ilustru violonist de talie mondială. Ce păcat ca sîngele apă nu se face, totuşi, si iata ce odrasla a zămislit: Mădălin, un golanaş, membru de vază al PSD…
În fine… am găsit acu vreo doi ani o aşa-zisă manea. De fapt, nu e manea, e un tangou veritabil, acaparat de maneliştii moderni. Numele ei: „Aş da zile de la mine”. Nu rîdeţi înainte de a merge pe linkul de mai jos şi de a asculta soloul de vioară absolut fabulos pe care l-am decupat şi care îmbogăţeşte bucata asta ca un inel de aur şi diamante scăpat într-un căcat proaspăt. De fiecare dată cînd ascult capodopera asta, îmi imaginez ţiganii înaintînd prin stepa turanică şi privind în zare spre munţii Ural, după crestele înzăpezite ale cărora nu ştiau ce-i aşteaptă în următorii 1000 de ani. N-avea să-i aştepte nimic bun şi parcă simţeau…
Îi urîm şi pentru că sînt altfel decît noi – mai tuciurii şi cu fizionomii specifice. Se ştie ca oamenii nu prea acceptă diferenţele.
Au acaparat abuziv numele rom (sau rrom – ce aberaţie!), care se confundă atît de uşor cu român. Aşa ne fac de rîs in toata Europa, iar mai nou de groaza Europei, de parcă n-am avea noi, românii, destule bube-n cap. Comit jafuri, omoruri, violuri, ce mai, e prăpăd… peste tot se aude „românii au facut, românii au dres” etc. Cea mai nouă isprava în Italia e un viol comis de nişte români pe care-i cheamă nici mai mult, nici mai puţin decît Alexandru Isztoika Loyos şi Racz Karol. Ce mai la deal, la vale, ţigani ungureşti, de pe la noi…
M-am gîndit de multe ori de unde vine inadaptarea asta sinistră a ţiganilor. Am citit, m-am documentat, am reflectat şi uite ce cred eu:
Oamenii aştia nu au fost niciodată liberi vreme de aproape 1000 de ani. Au fost aduşi cu anasîna din întunecimile Asiei, mereu sub cîte un alt neam, ca robi. Odată ajunşi în Europa au foste percepuţi ca un fel de spioni ai Imperiului Otoman, tocmai fiindcă i-au precedat pe turci. N-au fost toleraţi niciodată din acest motiv. Cu excepţia spaţiului actual al Ungariei, Spaniei şi, mai ales, al României, au fost exterminaţi sau asimilaţi aproape în totalitate. În spaţiile mai sus amintite, au fost oarecum toleraţi, dar numai ca robi. Eliberarea lor a venit foarte tîrziu (la noi mai tîrziu decît eliberarea negrilor în America!) şi au facut cu libertatea exact ce-au facut şi negrii, mai precis n-au ştiut ce să facă (vezi filmul Manderlay, ca să înţelegi mai bine).
N-au avut niciodată un pămînt al lor, n-au avut limbă scrisă, deci n-au avut cultură proprie şi nici învăţămînt. Au fost creştinati cu forţa şi, cu toate că sînt foarte credincioşi, asta nu-i ajută la nimic – dovadă că religia nu are, de fapt, nici un efect pozitiv asupa societăţii. Toate societăţile europene i-au marginalizat, socotindu-i piază rea, ceea ce şi sînt. La rîndu-le, s-au „exilat” ei înşişi, umblînd din loc în loc şi zăbovind cîte-o vreme pe la marginile pădurilor, sau în vecinătatea satelor şi oraşelor. Din cauza asta nu s-au putut lipi de nici un sistem juridic de nicăieri şi a trebuit să-şi păstreze propriul sistem de judecată şi pedepsire, care nu ţine cont deloc de sistemul de valori al lumii civilizate.
Nu e nimic de făcut, vă spun eu. Ar exista o soluţie, dar ar fi foarte scumpă, nu stiu ce societate europeană şi-ar putea-o permite: educaţia. Educaţia cu forţa, susţinută din bani de la buget şi cu pedepse înspăimîntătoare pentru cei care nu-şi dau copiii la şcoală. Numai prin educaţie a putut să răsară din rîndul ţiganilor un Ion Voicu, ilustru violonist de talie mondială. Ce păcat ca sîngele apă nu se face, totuşi, si iata ce odrasla a zămislit: Mădălin, un golanaş, membru de vază al PSD…
În fine… am găsit acu vreo doi ani o aşa-zisă manea. De fapt, nu e manea, e un tangou veritabil, acaparat de maneliştii moderni. Numele ei: „Aş da zile de la mine”. Nu rîdeţi înainte de a merge pe linkul de mai jos şi de a asculta soloul de vioară absolut fabulos pe care l-am decupat şi care îmbogăţeşte bucata asta ca un inel de aur şi diamante scăpat într-un căcat proaspăt. De fiecare dată cînd ascult capodopera asta, îmi imaginez ţiganii înaintînd prin stepa turanică şi privind în zare spre munţii Ural, după crestele înzăpezite ale cărora nu ştiau ce-i aşteaptă în următorii 1000 de ani. N-avea să-i aştepte nimic bun şi parcă simţeau…
