Sînt românii proşti, sau sînt proşti românii?

Sînt românii proşti, sau sînt proşti românii?

Ah!!! Aaaaaaaah!!!
De cîteva zile circulă pe mass şi pe bloguri o fotografie care vrea să demonstreze cît de proşti sînt inginerii români. Sîntem campioni mondiali la autodenigrare. Chiar şi distinsul domn jurnalist Ioan T. Morar, (mare admirator al domnului Băsescu) preia poza pe blogul lui din Cotidianul şi se lamentează de cît de proşti sînt constructorii români şi vai şi iarăşi vai!

Adică, vezi doamne, au construit pasajul din două capete şi, cînd au ajuns la mijloc şi-au dat seama că se întîlneşte exact cu „liniile de înaltă tensiune”. Acuma… în primul rînd că nu e vorba de linii de înaltă tensiune, ci de linii de alimentare a locomotivelor electrice, iar în al doilea rînd, unghiul din care e luată poza cu pricina este amăgitor, creînd o iluzie optică de prostit proştii.

Băi nene, dacă avea un dram de minte (ca mine, de exemplu…) dl. Morar mai căuta şi el, se mai documenta, că slava domnului, e mare grădina internetului. Îţi dau aici două poze cu celebrul deja Pasaj Pipera. Prima poză e luată de jos, astfel încît chiar pare că pasajul trece cam pe sub liniile electrice. A doua e luată de altcineva, de deasupra, adică din unghiul corect, ca să zic aşa… şi se vede clar că pasajul e conceput şi construit bine, adică trece lejer pe deasupra liniilor.

Rămîn, totuşi, cu dilema mea: sînt românii proşti, sau sînt proşti românii? Sau poate sînt doar răi?... dar Ioan T. Morar e prost, sau prost? Sau poate e doar rău… greu de spus…

Esti urita!

Bai nene, nu-mi sta in obicei sa postez de doua ori intr-o zi, dar astazi nu se poate altfel! Am vazut la televizor cel mai tare protest de strada ever! Cercetatorii au iesit in strada si tin o poza cu Ministrul Ecaterina Andronescu si cu textul "Esti urâtă".

Au dreptate!

Oameni pe care nu-i invidiez

De citiva ani m-a binecuvintat pronia cu un job ce trezeste invidii. E si normal. Stau acasa, rostesc la microfon niste vorbe scrise de altii, iar sefii alor de scriu ma platesc bine. Chiar foarte bine. Sau ma duc la studiouri pentru reclame, unde sint primit cu cafea, ceai sau ce vreau eu si unde am de-a face cu oameni placuti, linistiti si care stiu meserie. Munca efectiva la o reclama e de vreo 10 minute. In cazurile mai grele… Odata am avut de spus un singur cuvint, „acum!” si pac suta de euro.

Din cotlonul nemuncii mele ma uit cu tristete, mila si mirare la ce trebuie sa munceasca unii pentru a trai. Si nu-i invidiez deloc. Iata:

Vatmanul, soferul de autobuz, troleibuz – scularea la ora 4 sau 3 jumate, ca sa poata pleca in cursa pe la 5-6. Opt ore in traficul bucurestean conducind o hardughie inseamna prapad. Nu inteleg cum de nu se repede in mine vatmanul cind ii blochez (fara sa vreau, desigur) linia la vreo intersectie. Culcarea, de multe ori, pe la 1 noaptea.

Soferul de taxi – frate! Oamenii astia invirt de colac ziua si noaptea. Cel mai mult stau pe margine asteptind o comanda prin statie. Eu, dupa o ora in trafic, sint obosit si stresat. Daca as fi taximetrist m-as sinucide. Clar. Plus ca daca vorbesti cu ei afli ca taximetria inseamna saracie, mai ales acum, pe vreme de criza. Daca te miri ca circula nebuneste, te miri degeaba.

Functionarul public – daca te-a pleznit soarta sa lucrezi intr-un birou la vreo primarie si daca nu ai obiceiul sa iei spagi, e naspa. Intorci hirtiile pe toate partile cit e ziulica de lunga, iar la socoteala banilor n-ai nevoie de un calculator. Sutele de lei le numeri pe degetele de la doua miini si ceva…
Nu mai zic de stres, de faptul ca ai de-a face cu oameni, iar oamenii pot fi rai si prosti si agasanti.

Profesorul – ar zice unii ca e usor sa fii profesor. Eu am fost si pot sa-ti spun ca nu e nici pe departe asa. Patru ore de munca pe zi cu elevii (adica cu diavolii) inseamna mai mult decit 8 ore in fabrica. Leafa e de tot cacatul si doar vacantele alea care cumuleaza vreo trei luni pe an mai pot face profesia asta atractiva cumva…

Casierita de la hipermarket – biata fata, sta pe un scaun 8 ore, nu vorbeste cu nimeni, ca n-are timp, nu stiu sind se duce la buda, ca n-are timp. In plus, e un zgomot de fond care ucide in hala aia imensa, zgomot intrerupt doar de bipurile scoase de aparatele care o inconjoara. Fetele de la pravalia mea din colt sint vesele, vorbesc toata ziua intre ele, se distreaza, cinta chiar si isi cunosc clientii. Le-am vazut o data fugarindu-se ca niste copii printre rafturi. Iar ieri vorbeau despre nu stiu care clienta care a murit. Prin comparatie, fetele de la hipermarket sint niste roboti defecti.

Ultimul e din bransa mea:
Voiceoverul de stiri – dotat si el cu o voce buna (sau nu) toata ziua citeste cu o viteza impusa de directorii de stiri, care in Romania au certitudinea ca stirile trebuie citite in stil mitraliera. Bietul om, cind termina lucrul, are falcile umflate si creierii varza. Haituit mereu de la spate de omul cu secundarul in mina, nu-l invidiez deloc.

Ma invidiez numai pe mine: fire-ai tu sa fii de pezevenchi, cafeaua – cafea, tigarea – tigare, huzurul huzur, la numaratul banilor iti trebuie ceva timp… trai neneaca!...

Hai sa fiu sanatos!