Pentru o zi Preşedinte

Mda… la cererea expresă a publicului bag şi azi o postare. Despre Băsescu. Ştiu că am zis ieri că-l las în pace, dar uite că nu mă lasă el pe mine.
Ce face distinsul Preşedinte? Bagă, ca o caracatiţă disperată, cerneală, ca să nu mai înţeleagă nimeni nimic. Şi zice aşa, că dacă se supără, s-ar putea sa nu mai candideze la al doilea mandat de Preşedinte.
Vrăjeală! – zic cei mai mulţi.
Oare? – zic eu…

Ca să vedem ce e în capul Preşedintelui Băsescu, o să fac cum fac oamenii de stiinţă, atunci cînd vor să demonstreze ceva: fac un model. Şi ce model poate fi mai bun decît a intra chiar în pielea lui Băsescu?

Aşadar, acuma eu sînt Băsescu şi mă gîndesc:

“Bă, să-mi bag pula” – aşa gîndeşte preşedintele, cine are îndioeli, să se abţină – “Bă, ia să văd eu ce-am facut în 4 ani, acuşica 5. Deci am vrut să rad PNL de pe faţa pămîntului, cum am facut cu PNŢ. Nu mi-a ieşit, futu-l în gură să-l fut pe Tăriceanu ăsta. Credeam că e un bou moale. Uite că nu e… pe Patriciu l-am băgat o noapte la mititica – un telefon şi s-a aranjat – şi degeaba, nu s-au speriat. Acuma-mi cam tremura curu, că nu trebuia să fac asta. Patriciu e tare şi are căcălău de bani şi putere şi presă. Am greşit, să-mi fut una! Ăsta o să mi-o tragă. Am vrut să fac din PD un partid cu care să guvernez singur patria. Futu-le dumnezeii şi paştele şi sfintele masele lor să le fut! S-au căcat pe ei, asta au facut. Nişte labagii, fără mine-s futuţi.
Bă, în pula mea, cu justiţia iar am fasolit-o. Eu credeam că dacă le dau telefoane mereu se cacă pe ei de frică şi joacă cum le cînt eu. Le ascult telefoanele si am toate convorbirile în birou şi nu fac nici un căcat cu ele. Nu se sperie, băi, nu se sperie! În plus, dacă chiar s-ar apuca idioţii aştia de treabă, ar intra şi peste ai mei şi, cine ştie, poate chiar şi peste mine. N-ar fi bine. Băga-mi-aş…
Băga-mi-aş! Ce varză de partid mai am şi eu!
În plus, criza asta! Să-i fut în gură pe americani! Licuriciu’ lu peşte! Să le sugă pula preşedintele lu Zimbabwe, sau al Norvegiei, nu eu! O să scadă nivelul de trai ca pizda, o sa fie şomeri, iar eu o să pic la interval ca fraieru, toţi or să se uite la mine, că deh, eu sînt tata lor. Nici măcar n-or să mai ţină cont că eu n-am făcut nimic, dar absolut nimic! Maria! Mai desfă o sticlă de uischi! Ce? Beau prea mult? Tu să taci în pula mea, beau cît mă ţine!
Mă fut! Decît să pierd în alegeri, mai bine nu mai candidez.
Ah! Mai e şi presa! Futu-i în cur să-i fut de găozari şi de ţigănci împuţite, tonomate nenorocite ale lui Vîntu şi Patriciu şi Voiculescu! Tăntălăul ăla de TRU nu-i de-ajuns. Oricum e prea slugarnic. Dacă-i zic eu că China e în Australia, aşa scrie labagiul. Ambasadoru' pulii... chiar m-a crezut. Patapievici… hmm… mă cac pe papionu’ lui, sau eşarfa lui, sau ce pula mea poartă la gît. Poneiu' roz... Ăştia te pupă-n pulă cît le dai. Cînd nu le mai dai…
Poporul… totuşi, poporul ăsta e destul de idiot ca să mă voteze iar… aşa cred… popor de căcat.
Eu îmi bag pula-n ţara asta…”

Cam aşa gîndeşte distinsul Preşedinte la ora asta. Iar cine e mai pudibond şi nu acceptă limbajul colorat al domniei sale, sau nu crede că aşa gîndeste, să nu-l mai voteze. Sau să mă pupe-n cur pe mine. Deci, nu-s chiar sigur că e vrăjeală anunţul că nu mai candidează

Prostia de înaltă clasă (politică)

Nu mai am nici o îndoială. Inteligenţa oamenilor poate fi cîntărită fără greş după felul în care scriu şi vorbesc limba maternă. De aceea mă înspăimîntă politicienii noştri; vorbesc o limbă română execrabilă, dovadă vie şi zilnică a faptului că sînt proşti.
Fiindcă azi e ziua lui, încep cu Ceauşescu. Ţăran semi-analfabet, prost ca noaptea, dar viclean şi ticălos ca focul iadului, stîlcea limba română chiar dacă avea totul scris pe hîrtie de către oameni care ştiau bine gramatica. Performanţă unică.
Iau acuma la întîmplare:
Mircea Geoană. Omul ăsta e monumental de prost – „care” în loc de „pe care” sînt uzul şi norma în vorbirea lui. În plus, este cel mai mare decîtist din politică. Nu se corectează niciodată cînd zice „mai avem decît două luni la dispoziţie”.
Tăriceanu. La fel, „care” în loc de „pe care”. În rest, e ceva mai bine decît Geoană.
Vanghelie. Ăsta nici măcar nu vorbeşte româna, el vorbeşte un soi de vangheleză (subdialect al limbii române). E un fel de Ceauşescu.
Emil Constantinescu. În ciuda faptului ca a fost Rector al Universităţii Bucureşti, are şi el probleme cu acuzativul, deci „care” îl copleşeşte pe legitimul „pe care” şi la el.
Iliescu. Of… omul ăsta vorbeşte fără greşeli gramaticale flagrante. Dar ce folos… după primele 7-8 cuvinte nu mai interesează pe nimeni ce spune, pentru că are marele talent să nu spună nimic în vorbe multe şi legate perfect. Băi nene, dar nimic nu spune! Niciodată! Cred, mai degrabă, ca e schizofrenic, nu prost. Oricum, e mare campion la viclenie şi răutate.
Sorin Oprescu. Ăsta, daca n-ar avea facultate, ar fi din categoria grea a lui Vanghelie. Limba lui română e violată atît de gramatica precară, cît şi de stilul golănesc de a pronunţa. Verdictul meu: prost butuc, dar viclean. Probabil a fost un medic bun cîndva, datorită memoriei.
Termin cu Boc, ca să nu mă înşir pînă în martie.
Emil Boc. Pare decent la început, pentru că nu prea dai ascultare la ce spune o piticanie parşivă şi neputincioasă. Dar… de cînd e PM, trebuie ascultat cu atenţie. Opera lui de prostie este folosirea lui “atît… cît şi…”, din care foloseşte doar prima parte. De exemplu, zice “vom îmbunătăţi calitatea vieţii atît pentru pensionari…” şi dă-i şi dă-i şi iarăşi dă-i, iar atît de necesarul “cît şi pentru…” nu mai vine niciodată. De asemenea, „care” şi „decît” fac parte din normele de vorbire bociene. Sau boccii…
Nimic despre Băse. Deja e un om pierdut, n-are rost să mai dau şi eu în el. Nu e elegant, nu e bărbăteşte să loveşti un om căzut, aşa cum face el.

Borş Cosmic

Întrucît colegul Calulverde (a nu se confunda, în nici un caz, cu penibilul ponei roz) a fost un pic nemulţumit că borşul a fost doar pretextul unei furtuni misogine, revin, cu reţeta borşului cosmic.

Borş Cosmic

Se schiziţionează de la prăvălie (megaimage sau alta) o pungă de zarzavat pentru ciorbă sau supă congelat – sîntem burlaci, ce naiba, nu stăm ca proasta să curăţăm şi să tăiem (da’ să ştii că şi ele tot aşa fac).
Tot de la prăvălie se achiziţionează un pachet de amestec de pui pentru ciorbă – are tot ce e mai bun: spinare, tîrtiţă, aripi… dacă nu se găseşte, sînt bune şi inimi cu pipote (rînze).
Se achziţionează un litru şi jumătate de borş de la o femeie din piaţă. Să fie cît mai acru.

Buun. Acasă:

Se pun 2litri de apă la fiert într-o oală de 6 litri.
Cînd fierbe izgheşti zarzavatul congelat (nu-l dezgheţi, da’ scrie şi pe pungă).
După cîteva minute izgheşti şi puiu’.
Pui sare – nu ştiu niciodată cîtă.
Laşi la foc mic, cu capacul pus vreo juma de ceas şi mai bine.
Acuma urmează să torni borşul, dar înainte de asta, cumnată-mea mi-a zis să pun o lingură zdravănă de bulion – nu ştiu exact la ce e bun, dar ştie ea mai bine.
Ai pus bulionul? Bun, după 4 minute toarnă borşul şi lasă-l să fiarbă vreo zece minute.
Mai pune matale şi nişte patrunjel uscat sau viu tocat (mai greu, că trebuie spălat, ales, tocat etc.).
Gustă – dacă nu-i destul de acru, poţi să pui două linguri de borş magic.
Mai pune şi nişte leuştean uscat dacă găseşti la prăvălie.
Eu am pus şi Oregano (că nu mai ştim să spunem măghiran!!!).
După zece minute dă-i un clocot de 2-3 minute, nu cumva mai mult.

Gata, eşti un om liber!
Umflă-ţi burta, mergi în pula goală prin casă, dă băşini dacă-ţi vine, aruncă-ţi şosetele unde vrei tu, du gunoiul numai şi numai dacă vrei, şi NU UITA! – RÎGÎIE CÎT POŢI DE TARE! – poţi să spui şi „pardon”, aşa, degeaba, de amuzament.

Trei plurali pentru libertatea noastră

M-am eliberat de dominaţia feminină. Am făcut primul borş din viaţa mea! L-am numit borş futurist, întrucît doar în visurile mele de viitor îndrăzneam a tînji la năzuinţa gîndului că EU îmi voi face propriul meu borş. Ieri am recidivat; am conceput cel de-al doilea borş din viaţa mea, pe care l-am numit Borş Cosmic. Şi e, într-adevăr, cosmic, adică bogat, grăsuţ, colorat şi acru!
Nici nu vă imaginaţi, voi bărbati cititori ai acestor rînduri, cît de uşor este. Şi cît de uşor şi relaxant e să speli vasele, rufele (aloooo! - o maşină de spălat costă 1000 de lei, mai dă-o-n mă-sa) etc. Cîtă ipocrizie la acele femei care se tînguiesc mereu că ele spală, fac de mîncare bla-bla, bla-bla.
Mulţumesc, pe aceasta cale, prietenului Iulian, cel care m-a luminat, cel care mi-a zis: „Esti prost? Ştii ce simplu e să faci un borş?”. Da, eram prost, nu ştiam ce simplu e să faci un borş. Şi nici că durează doar o oră.
Eliberaţi-vă, bărbaţi! Daţi un răspuns ferm şi vertical feminismului! Lăsaţi-le în borşul lor!
Şi dacă vă e lene să vă spălaţi şosetele, nu e nici o problemă: o pereche de şosete costă între 3 şi 6 lei! 90 de lei pe lună e o nimica toată! Dacă te laşi de fumat, ai şosete nou-nouţe pe două luni.

Ah! - dar vor zice unii-unele, ce te faci cu sexul? Că ai nevoie de sex, nu? DA! Avem nevoie de sex, dar pentru asta, societatea civilizată a inventat conceptul de FUCK-BUDDY! Iar acest termen, spre deosebire de “nevastă”, are plural!
Iar pluralul pluralului este plurali, nu plurale şi nici pluraluri!

Deci:

Borş – borşuri
Nevastă – fuck buddies
Plural - plurali

Oare există publicitari imbecili?

Hehehe, cred ca mulţi care au mers după linkul meu din mess aveau răspunsul „da” pe buze. Dar nu ştiu cîţi se aşteptau la ce vine mai la vale:
O reclamă la Perwoll merge la televizor de ceva vreme. Spre deosebire de alte reclame proaste, asta mi-a atras atenţia din prima. Totuşi, după şocul primei auziri, am aşteptat încă o difuzare, ca să fiu sigur că ce am auzit chiar am auzit.
Ia luaţi d-acilea:
Omul zice: „cine e fata aceea cu rochia aia nouă?”
Femeia raspunde: „dar nu e nouă, o ştiu eu”
Omul: „DAR ÎI VINE CA O MĂNUŞĂ!”
Femeia: „e spălată cu Perwoll”
etc. etc. etc.
Rochia îi vine ca o mănuşă…hai, lăsaţi-mă-n pace, că chiar nu vreau să mai comentez idioţenia asta. E prea cumplită. Îmi pare rău de colegul Marius Vintilă, că e cu vocea lui spotul. N-are el nici o vină. Dacă era cu vocea mea… mi-ar fi fost ruşine şi dimineaţa la oglindă, la barbierit. Lui Marius tre să-i fie tare greu, că el are barba mai deasă.

Arabella

Arabella

Cei care aţi făcut facultatea în Iaşi, Bucureşti sau Cluj prin anii 80, vă mai amintiţi de Arabelele ce fojgăiau prin căminele de arabi? Privilegiate ale sorţii în acele vremuri negre, aveau parte de cafea adevarată, Kent, blugi şi plimbări cu Renault Fuego, fără restricţie la benzină. Pentru asta nu trebuia decît să-şi desfacă cracii prin camerele studenţilor palestinieni, dotate cu video, cu tv color şi cu miros dulceag de parfum tare, amestecat cu sudoare de nu prea spălat. Şi ne rîdeau în nas nouă, studenţilor de rînd, care ne înghesuiam în tramvaie, cu rîsul lor strident de curviştină blondă (neapărat blondă).

A trecut un sfert de veac de-atunci. Ce s-o fi întîmplat cu arabelele noastre zvăpăiate? Ei bine, cele mai multe dintre ele au ajuns rău. Neveste dezabuzate, cu cîte cinci-şase plozi, grase şi cu basma pe cap, încercînd cu disperare să iasă din Fîşia Gaza – Balestina - mai.
Am văzut dimineaţă la televizor o asemenea arabelă – Alina – care spunea de iadul care e în Gaza. Ce mi s-a părut semnificativ şi emoţionant totodată, a fost felul în care vorbea despre alte românce aflate în Gaza şi care nu pot ieşi fiindcă nu au documente sau fiindcă nu le lasă soţii. Folosea cuvîntul “fete”: “mai sînt încă multe fete acolo, în Gaza” sau “noi, fetele de-acolo, ne cunoaştem între noi”.

Era pe vremurile alea din studenţia noastră un cîntecel deocheat. Strofa a doua suna aşa: “Fetele din anu’ dooooi / umblă doar cu arăboooooi - bis”.

Bietele curve de doi lei – împinse de iadul comunist să se prostitueze cu studenţii arabi, au ajuns să fugă din alt iad, al războiului din Gaza, cu plozii după ele şi cu basmalele în cap.

Strofa a treia a cîntecelului era despre cele un pic mai norocoase: “Fetele din anu’ treeeei / umbla după negroteeeeeei”. Iar strofa a patra era cea mai generoasă: “Fetele din anu’ patruuu / şi cu unu’ şi cu altuuu”.